amortiza

AMORTIZÁ, amortizez, vb. I. Tranz. 1. A împiedica propagarea unui zgomot, a unui şoc. ♦ A scădea progresiv, în timp, amplitudinea unei mărimi caracteristice pentru un fenomen de ondulaţie. 2. A stinge treptat creditele pe termen lung prin plăţi succesive sau prin răscumpărarea creanţelor. ♦ A recupera o investiţie. – Cf. fr. a m o r t i r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A AMORTIZ//Á ~éz tranz. 1) (zgomote, şocuri etc.) A face să se amortizeze. 2) fin. (datorii, credite) A stinge treptat prin plăţi succesive. 3) (valoarea mijloacelor fixe) A scădea treptat ca urmare a uzării în perioada de utilizare. /<fr. amortir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE AMORTIZ//Á se ~eáză intranz. tehn. (despre zgomote, şocuri etc.) A deveni mai puţin intens; a scădea în intensitate; a se dilua; a se estompa; a se atenua; a slăbi. /<fr. amortir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AMORTIZÁ vb. I tr. 1. A stinge încetul cu încetul o datorie prin plăţi succesive. ♦ A înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale repartizate asupra preţului de cost al produselor. 2. A atenua, a slăbi (un şoc, un zgomot etc.); a diminua. [< it. amortizzare, cf. fr. amortir, germ. amortisieren].
(Dicţionar de neologisme)

AMORTIZÁ vb. tr. 1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăţi periodice. 2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale. ♢ a recupera o cheltuială. 3. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulaţie. ♢ a atenua, a diminua (un şoc, un zgomot). (după fr. amortir)
(Marele dicţionar de neologisme)

amortizá vb., ind. prez. 1 sg. amortizéz, 3 sg. şi pl. amortizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)