amuți dex - definiţie, sinonime, conjugare
AMUŢÍ, amuţesc, vb. IV. Intranz. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ♦ Fig. A înceta de a vorbi; a tăcea; a se potoli, a se linişti, a înceta. – Lat. *ammutire (< mutus „mut”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A AMUŢ//Í ~ésc intranz. 1) A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ~ de frică. 2) fig. A înceta de a se manifesta; a tăcea. Vocile ~esc. /<lat. ammutire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AMUŢÁ, amúţ, vb. I. Tranz. (Reg.) A asmuţi un câine asupra cuiva. – Lat. *ammotiare.
(Dicţionarul limbii române moderne)

AMUŢÍ, amuţesc, vb. IV. Intranz. ~ [Var.: muţí vb. IV] – Lat. *ammutire (< mutus „mut”).
(Dicţionarul limbii române moderne)

amuţí (-ţésc, -ít), vb. – A deveni mut. – Mr. amuţăscu. Lat. *ammutῑre (Puşcariu 86; Candrea-Dens., 1191; DAR), cf. it. ammutire. Cf. mut. – Der. amuţeală, s.f. (amuţire).
(Dicţionarul etimologic român)

amuţá (a asmuţi) vb., ind. prez. 1 sg. amúţ, 3 sg. amúţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. amúţe; ger. amuţând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

amuţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amuţésc, imperf. 3 sg. amuţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. amuţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AMUŢÍ vb. 1. v. muţi. 2. v. înceta.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A amuţi ≠ a se auzi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: am amu amut

Cuvinte se termină cu literele: ti uti muti