amusului
AMÚŞ, amuşuri, s.n. (Reg.) Groapă cu apă şi var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMÚŞ, amuşe, s.n. Groapă cu apă şi var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. – Comp. magh. hamvas.
(Dicţionarul limbii române moderne)
amúş (-şe), s.n. – Groapă cu apă şi var în care tăbăcarii pun pieile pentru argăsit. Mag. hamus [gödör] „[groapă] cu cenuşă” (DAR). – Der. amuşi, vb. (a curăţa părul de pe piei).
(Dicţionarul etimologic român)
amúş s. n., pl. amúşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMÚŞ, amuşe, s.n. Groapă cu apă şi var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. – Comp. magh. hamvas.
(Dicţionarul limbii române moderne)
(Dicţionarul etimologic român)
amúş s. n., pl. amúşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)