amărăluță

AMĂRĂLÚŢĂ, amărăluţe s.f. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuţite şi cu flori mici, galbene-aurii, care conţin un suc amar cu proprietăţi tonice (Cicendia filiformis). – Amăreală + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMĂRĂLÚŢ//Ă ~e f. pop. Plantă erbacee cu frunze ascuţite şi cu flori mici, galbene, amare. /amăreală + suf. ~uţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

amărălúţă s. f., g.-d. art. amărălúţei; pl. amărălúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)