ana dex - definiţie, sinonime, conjugare

ana

ANÁ, anale, s.f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agaţă de marginea superioară a mrejelor şi a altor plase pescăreşti. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANA DE BRETAGNE [bretáñ] (1477-1514), fiica ducelui Francisc II. Moştenitoare a ducatului Bretagne; prin căsătoria ei cu regii Franţei Carol VIII (1491) şi apoi cu Ludovic XII (1499), s-au pus bazele unirii ducatului Bretagne cu Franţa, realizată efectiv în 1532. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA DE AUSTRIA (1601-1666), regină a Franţei. Soţia lui Ludovic XIII, regentă (1643-1651) în timpul minoratului fiului său Ludovic XIV. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA (sec. 14), fiica lui Nicolae Alexandru, domnul Ţării Româneşti, şi soţia ţarului bulgar Ivan Sraţimir. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA (ANNA), mare preot iudeu. Potrivit „Evangheliei”, Iisus Hristos a fost trimis la judecată, întîi în faţa lui, apoi în faţa ginerelui său Caiafa, care îi luase locul. De aici expresia: „A purta pe cineva de la Ana la Caiafa”. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA (ANNE) BOLEYN [búlin] (1507-1536), regină a Angliei. A doua soţie a lui Henric VIII (din 1533), din ordinul căruia a fost decapitată. Mama Elisabetei I. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA COMNENA (1083-c. 1153), istoric bizantin. Fiica împăratului Alexios I Comnenul, căruia i-a consacrat opera ei „Alexiada” (evenimentele din anii 1068-1118), izvor preţios şi pentru istoria României. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA, lac glaciar în M-ţii Retezat, la 1.930 m alt.; 3,1 ha; ad. max.: 11,6 m. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA IVANOVNA, împărăteasă a Rusiei (1730-1740), din dinastia Romanov. Fiica lui Ivan V Alekseevici. A obţinut tronul cu ajutorul nobilimii şi al ofiţerilor din grada imperială. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA STUART, regină a Angliei şi Scoţiei (1702-1714). În timpul domniei sale, Anglia s-a unit definitiv cu Scoţia, formînd Marea Britanie (1707) şi a participat la Războiul pentru Succesiune Spaniolă (1701-1714). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „în sus”, „înapoi”, „din nou”, „de-a curmezişul”. [< fr. ana-, cf. gr. ana – înapoi, în sus].
(Dicţionar de neologisme)

ANA- pref. „în sens contrar”, „din nou”, „în sus”, „în afară”. (< fr. ana-, cf. gr. ana)
(Marele dicţionar de neologisme)

aná (frânghie) s. f., art. anáua, g.-d. art. análei; pl. anále
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: an

Cuvinte se termină cu literele: na