anabaptism
ANABAPTÍSM s.n. Doctrină a unei secte religioase care preconiza botezarea la vârsta adultă. – Din fr. anabaptisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANABAPTÍSM n. Doctrină religioasă care preconizează botezul la o vârstă matură. /<fr. anabaptisme, germ. Anabaptismus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ANABAPTÍSM s.n. Doctrină religioasă care neagă eficacitatea botezului înainte de vârsta matură. [< fr. anabaptisme, cf. lat. anabaptismus, gr. anabaptismos < ana – din nou, baptizein – a boteza].
(Dicţionar de neologisme)
ANABAPTÍSM s. n. sectă religioasă care nu recunoaşte valoarea botezului. (< fr. anabaptisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
anabaptísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANABAPTÍSM n. Doctrină religioasă care preconizează botezul la o vârstă matură. /<fr. anabaptisme, germ. Anabaptismus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ANABAPTÍSM s. n. sectă religioasă care nu recunoaşte valoarea botezului. (< fr. anabaptisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
anabaptísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)