anabioză

ANABIÓZĂ s.f. Reducere a activităţii vitale la unele organisme din pricina condiţiilor neprielnice de viaţă. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anabiose.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANABIÓZĂ f. Reluare de către unele organisme a funcţiilor vitale după hibernare. /<fr. anabiose
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANABIÓZĂ s.f. Revenire la viaţă a unor organisme după o întrerupere a funcţiilor lor vitale de mai lungă durată, având mai mult sau mai puţin caracterul morţii. [< fr. anabiose, cf. gr. anabiosis – înviere].
(Dicţionar de neologisme)

ANABIÓZĂ s. f. revenire la viaţă a unor organisme după o întrerupere a funcţiilor vitale prin hibernare; criptobioză. (< fr. anabiose)
(Marele dicţionar de neologisme)

anabióză s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. anabiózei
(Dicţionar ortografic al limbii române)