anacolut dex - definiţie, sinonime, conjugare

anacolut

ANACOLÚT, anacolute, s.n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze. [Pl. şi: anacoluturi]. – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANACOLÚT ~e n. Greşeală de stil constând în întreruperea construcţiei gramaticale începute şi continuarea frazei cu altă construcţie. /<lat. anacoluthon, fr. anacoluthe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANACOLÚT s.n. Greşeală de gramatică constând în întreruperea construcţiei sintactice începute şi continuarea frazei cu altă construcţie. [Pl. -te, (rar) -turi. / < fr. anacoluthe, cf. gr. anakolouthos – incoerent].
(Dicţionar de neologisme)

ANACOLÚT s. n. greşeală de gramatică constând în întreruperea construcţiei sintactice, în frază, cauzată de neconcordanţa dintre planul logic şi cel gramatical al enunţului. (< fr. anacoluthe)
(Marele dicţionar de neologisme)

anacolút s. n., pl. anacolúte/anacolúturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: an ana anac anaco anacol

Cuvinte se termină cu literele: ut lut olut colut acolut