anadiploză
ANADIPLÓZĂ, anadiploze, s.f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârşitul frazei precedente; repetiţie. – Din fr.anadiplose.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANADIPLÓZĂ s.f. (Lit.) Procedeu stilistic care constă în a începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârşitul frazei precedente; geminaţie, reduplicaţie. [< fr. anadiplose, cf. lat., gr. anadiplosis < gr. ana – din nou, diplosis – dublare].
(Dicţionar de neologisme)
ANADIPLÓZĂ s. f. reluare a unui cuvânt de la sfârşitul unei unităţi sintactice sau metrice la începutul unităţii următoare; geminaţie, reduplicaţie. (< fr. anadiplose)
(Marele dicţionar de neologisme)
anadiplóză s. f. (sil. -plo-), g.-d. art. anadiplózei; pl. anadiplóze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANADIPLÓZĂ s.f. (Lit.) Procedeu stilistic care constă în a începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârşitul frazei precedente; geminaţie, reduplicaţie. [< fr. anadiplose, cf. lat., gr. anadiplosis < gr. ana – din nou, diplosis – dublare].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
anadiplóză s. f. (sil. -plo-), g.-d. art. anadiplózei; pl. anadiplóze
(Dicţionar ortografic al limbii române)