anafora dex - definiţie, sinonime, conjugare

anafora

anaforă anafora
ANAFÓRĂ1, anafore, s.f. Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiaşi cuvânt la începutul mai multor fraze sau părţi de frază pentru accentuarea unei idei sau pentru obţinerea unor simetrii. – Din fr. anaphore, lat. anaphora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANÁFORĂ2 s.f. v. anafură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANAFORÁ, anaforale, s.f. (În Moldova şi în Ţara Românească, în sec. XVIII – XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). 2. Proclamaţie a domnitorului. – Din ngr. anafora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANAFÓR//Ă ~e f. Figură de stil care constă în repetarea aceluiaşi cuvânt la începutul a mai multor versuri, propoziţii sau fraze. /<ngr. anaforá
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANAFÓRĂ s.f. Figură de stil constând în repetarea unui cuvânt la începutul mai multor versuri, propoziţii sau fraze succesive. [< fr. anaphore, lat., gr. anaphora, cf. gr. ana – înapoi, phora – întoarcere].
(Dicţionar de neologisme)

ANAFÓRĂ s. f. procedeu stilistic constând în repetarea aceluiaşi cuvânt la începutul mai multor unităţi sintactice sau metrice; epanaforă. (< fr. anaphore, lat. anaphora)
(Marele dicţionar de neologisme)

anafóră (figură de stil) s. f., g.-d. art. anafórei; pl. anafóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

anaforá (raport) s. f., art. anaforáua, g.-d. art. anaforálei; pl. anaforále
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: an ana anaf anafo anafor

Cuvinte se termină cu literele: ra ora fora afora nafora