anafura

ANÁFURĂ s.f. Bucăţele de prescură care se împart credincioşilor ortodocşi la sfârşitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s.f.] – Din sl. (a)nafora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANÁFURĂ f. Bucăţi mici de prescură, care se împart credincioşilor după liturghie. [G.-D. anafurei] /<sl. [a]nafora
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

anáfură (anáfure), s.f. – Pîine sfinţită care se împarte credincioşilor după terminarea slujbei. – Var. (a)náforă, nafură. – Anafora, s.f. (raport scris adresat domnitorului), anaforă, s.f. (procedeu stilistic, repetiţie). – Mr. anafură, megl. nafără. Ngr. ἀναφορά „relatare” (Murnu 4); în primul său sens ar fi putut intra prin intermediul sl. (a)nafora. Ultima var. este neol.
(Dicţionarul etimologic român)

anáfură (bis.) s. f., g.-d. art. anáfurei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ANÁFURĂ s. (BIS.) (reg.) părticică. (~ se împarte credincioşilor după liturghie.)
(Dicţionar de sinonime)