ANAGRÁMĂ, anagrame, s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a unei fraze pentru a obţine un alt cuvânt sau o altă frază. ♦ Cuvânt obţinut prin această schimbare. ♦ Joc distractiv care foloseşte acest procedeu. – Din fr. anagramme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obţine alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANAGRÁM//Ă ~e f. 1) Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a cuvintelor în frază cu scopul de a obţine alt cuvânt sau altă frază. 2) Cuvânt sau frază astfel obţinută. [G.-D. anagramei; Sil. -na-gra-] /<fr. anagramme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ANAGRÁMĂ s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază; cuvânt obţinut prin anagramare. ♦ Enigmă în versuri formată din două părţi, prima dedicată cuvântului de bază, iar a doua definind cuvântul obţinut prin anagramare. [< fr. anagramme, cf. gr. ana – în altă ordine, gramma – literă].
(Dicţionar de neologisme)
ANAGRAMÁ vb. I. tr. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obţine alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. / după fr. anagrammatiser].
(Dicţionar de neologisme)
ANAGRÁMĂ s. f. 1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază. ♢ cuvântul obţinut. 2. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obţin cuvinte, propoziţii, fraze cu alt înţeles. (< fr. anagramme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ANAGRAMÁ vb. tr. a (tran)scrie sub formă de anagramă. (< fr. anagrammer)
(Marele dicţionar de neologisme)
anagrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
anagramá vb. (sil. -gra-), ind, prez. 1 sg. anagraméz, 3 sg. şi pl. anagrameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ANAGRÁMĂ s. (rar) antimetabolă. (~ numelui cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obţine alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ANAGRÁMĂ s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază; cuvânt obţinut prin anagramare. ♦ Enigmă în versuri formată din două părţi, prima dedicată cuvântului de bază, iar a doua definind cuvântul obţinut prin anagramare. [< fr. anagramme, cf. gr. ana – în altă ordine, gramma – literă].
(Dicţionar de neologisme)
ANAGRAMÁ vb. I. tr. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obţine alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. / după fr. anagrammatiser].
(Dicţionar de neologisme)
ANAGRÁMĂ s. f. 1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază. ♢ cuvântul obţinut. 2. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obţin cuvinte, propoziţii, fraze cu alt înţeles. (< fr. anagramme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ANAGRAMÁ vb. tr. a (tran)scrie sub formă de anagramă. (< fr. anagrammer)
(Marele dicţionar de neologisme)
anagrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
anagramá vb. (sil. -gra-), ind, prez. 1 sg. anagraméz, 3 sg. şi pl. anagrameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ANAGRÁMĂ s. (rar) antimetabolă. (~ numelui cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)