anale dex - definiţie, sinonime, conjugare

anale

ana anal anale
ANÁ, anale, s.f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agaţă de marginea superioară a mrejelor şi a altor plase pescăreşti. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care ţine de anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANÁLE s.f. pl. 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viaţa unui popor. 2. Publicaţie ştiinţifică anuală. – Din fr., lat. annales.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANÁL ~ă (~i, ~e) Care ţine de anus; propriu anusului. /<fr. anal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANÁLE f. pl. 1) Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt consemnate an de an; letopiseţ; cronică. 2) Publicaţie ştiinţifică periodică. /<lat., fr. annales
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANA DE BRETAGNE [bretáñ] (1477-1514), fiica ducelui Francisc II. Moştenitoare a ducatului Bretagne; prin căsătoria ei cu regii Franţei Carol VIII (1491) şi apoi cu Ludovic XII (1499), s-au pus bazele unirii ducatului Bretagne cu Franţa, realizată efectiv în 1532. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA DE AUSTRIA (1601-1666), regină a Franţei. Soţia lui Ludovic XIII, regentă (1643-1651) în timpul minoratului fiului său Ludovic XIV. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA (sec. 14), fiica lui Nicolae Alexandru, domnul Ţării Româneşti, şi soţia ţarului bulgar Ivan Sraţimir. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA (ANNA), mare preot iudeu. Potrivit „Evangheliei”, Iisus Hristos a fost trimis la judecată, întîi în faţa lui, apoi în faţa ginerelui său Caiafa, care îi luase locul. De aici expresia: „A purta pe cineva de la Ana la Caiafa”. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA (ANNE) BOLEYN [búlin] (1507-1536), regină a Angliei. A doua soţie a lui Henric VIII (din 1533), din ordinul căruia a fost decapitată. Mama Elisabetei I. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA COMNENA (1083-c. 1153), istoric bizantin. Fiica împăratului Alexios I Comnenul, căruia i-a consacrat opera ei „Alexiada” (evenimentele din anii 1068-1118), izvor preţios şi pentru istoria României. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA, lac glaciar în M-ţii Retezat, la 1.930 m alt.; 3,1 ha; ad. max.: 11,6 m. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA IVANOVNA, împărăteasă a Rusiei (1730-1740), din dinastia Romanov. Fiica lui Ivan V Alekseevici. A obţinut tronul cu ajutorul nobilimii şi al ofiţerilor din grada imperială. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA STUART, regină a Angliei şi Scoţiei (1702-1714). În timpul domniei sale, Anglia s-a unit definitiv cu Scoţia, formînd Marea Britanie (1707) şi a participat la Războiul pentru Succesiune Spaniolă (1701-1714). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE, publicaţie anuală a Academiei Române în care sînt consemnate aspectele cu caracter general, ştiinţific, organizatoric şi administrativ: adunările generale, alegerile de noi membri, membrii decedaţi, structura şi componenţa Academiei şi a conducerii sale, manifestările ştiinţifice organizate de secţiile, filialele, comisiile şi institutele de cercetare ale Academiei, acordarea premiilor anuale, discursurile de recepţie, sărbătoriri, aniversări şi comemorări ale unor personalităţi şi evenimente importante din istoria poporului român, a ştiinţei şi culturii româneşti şi universale. Au apărut începînd cu anul 1869, tomul I cuprinzînd sesiunile anilor 1867, 1868 şi 1869, în mai multe serii: 1869-1878, 1879-1921, 1921-1946, 1948-1986; volumele pe anii 1946-1948 şi 1987-1989 se află în curs de elaborare şi publicare. Pentru perioada 1878-1920 există un indice bibliografic de nume şi materii. Cu anul 1990 începe editarea unei noi serii a A. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ANA- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „în sus”, „înapoi”, „din nou”, „de-a curmezişul”. [< fr. ana-, cf. gr. ana – înapoi, în sus].
(Dicţionar de neologisme)

ANÁL, -Ă adj. De (la) anus; al anusului. [< fr. anal].
(Dicţionar de neologisme)

ANÁLE s.f.pl. 1. Scriere cu caracter istoric în care evenimentele sunt povestite an de an. V. cronică. 2. Publicaţie ştiinţifică periodică. V. anuar. [Cf. lat., fr. annales].
(Dicţionar de neologisme)

ANA- pref. „în sens contrar”, „din nou”, „în sus”, „în afară”. (< fr. ana-, cf. gr. ana)
(Marele dicţionar de neologisme)

ANÁL, -Ă adj. referitor la anus. (< fr. anal)
(Marele dicţionar de neologisme)

ANÁLE s. f. pl. 1. scriere istorică în care evenimentele sunt consemnate an de an. 2. publicaţie ştiinţifică periodică. (< fr., lat. annales)
(Marele dicţionar de neologisme)

aná (frânghie) s. f., art. anáua, g.-d. art. análei; pl. anále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

anál adj. m., pl. análi; f. sg. análă, pl. anále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

anále s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: an ana anal

Cuvinte se termină cu literele: le ale nale