analoage

ANALÓG¹, analoguri, s.n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărţile de cult în biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s.n.] – Din ngr. analóghion.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANALÓG², -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Asemănător; corespondent. – Din fr. analogue, lat. analogus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANAL//ÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) Care prezintă o analogie; asemănător. /<lat. analogus, fr. analogue
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANALÓG, -Ă adj. Asemănător; corespondent. [Pl. -ogi, -oge. (înv.) -oage, f.sg. şi analoagă. [Cf. fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos].
(Dicţionar de neologisme)

ANALÓG, -OÁGĂ adj. 1. care prezintă analogie; asemănător, similar. 2. (despre organe animale) cu funcţii identice, dar care se deosebesc ca structură şi origine. (< fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos)
(Marele dicţionar de neologisme)

ANALOÁGĂ adj.f. v. analog².
(Alte dicţionare)

analóg adj. m., pl. analógi; f. sg. analoágă, pl. analoáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

analóg s. n., pl. analóguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ANALÓG adj. v. asemănător.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Analog ≠ deosebit, diferit, distinct
(Dicţionar de antonime)