anamorfoză dex - definiţie, sinonime, conjugare
ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s.f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente faţă de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANAMORFÓZ//Ă ~e f. 1) Imagine deformată care pare normală când este privită dintr-un anumit punct. 2) Deformare a imaginilor într-o oglindă concavă sau convexă. /<fr. anamorphose
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANAMORFÓZĂ s.f. 1. Imagine diformă, care pare normală când este privită dintr-un anumit punct. ♦ Deformarea imaginilor în oglinzile concave, convexe etc. 2. (Biol.) Proces de evoluţie progresivă care are loc de la o specie la alta. [< fr. anamorphose, cf. gr. anamorphosis < ana – peste, morphe – formă].
(Dicţionar de neologisme)

ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
(Dicţionar de neologisme)

ANAMORFÓZĂ s. f. 1. deformare a imaginii unui obiect într-o oglindă curbă sau într-un sistem optic nesferic. 2. efect optic, în pictură, caracterizat prin a deforma ceea ce, văzut dintr-un anumit unghi, pare normal. (< fr. anamorphose)
(Marele dicţionar de neologisme)

ANAMORFOZÁ vb. tr. a efectua o anamorfozare. (< fr. anamorphoser)
(Marele dicţionar de neologisme)

anamorfóză s. f., g.-d. art. anamorfózei, pl. anamorfóze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

anamorfozá vb., ind. prez. 1 sg. anamorfozéz, 3 sg. şi pl. anamorfozeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: an ana anam anamo anamor

Cuvinte se termină cu literele: za oza foza rfoza orfoza