anaplazie
ANAPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompletă sau anormală a unei celule sau a unui ţesut. [Gen. -iei. / < fr. anaplasie, cf. gr. ana – fără, plassein – a forma].
(Dicţionar de neologisme)
ANAPLAZÍE s. f. dezvoltare incompletă sau anormală a unei celule, a unui ţesut. (< fr. anaplasie)
(Marele dicţionar de neologisme)
anaplazíe s. f. (sil. -pla-), art. anaplazía, g.-d. anaplazíi, art. anaplazíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ANAPLAZÍE s. f. dezvoltare incompletă sau anormală a unei celule, a unui ţesut. (< fr. anaplasie)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)