anasîna

ANASẤNA s.f. (Reg.; în expr.) A lua (sau a duce, a aduce etc.) cu anasâna = a lua (sau a duce, a aduce etc.) cu forţa. – Din tc. anasını.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

anasîna, interj. – Înjurătură în turcă. – Cu anasîna, cu forţa. – Megl. anasaná. Tc. anasini „mater eius” (DAR).
(Dicţionarul etimologic român)

anasâna interj., s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)