anastrofă

ANASTRÓFĂ, anastrofe, s.f. Schimbare a ordinii obişnuite a cuvintelor într-o propoziţie, cu scopul de a atrage atenţia asupra unui amănunt. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANASTRÓF//Ă ~e f. Procedeu stilistic care constă în inversarea ordinii obişnuite a cuvintelor într-o propoziţie. /<fr. anastrophe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANASTRÓFĂ s.f. (Lit.) Inversare a topicii normale a cuvintelor în frază. [< fr. anastrophe].
(Dicţionar de neologisme)

ANASTRÓFĂ s. f. 1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziţie. 2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor. (< fr. anastrophe)
(Marele dicţionar de neologisme)

anastrófă s. f. (sil. mf. -stro-) → strofă
(Dicţionar ortografic al limbii române)