ancolare

ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia. – Din fr. encoller.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANCOLÁRE, ancolări, s.f. (Rar) Încleiere. – V. ancola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANCOLÁ vb. I tr. (franţuzism) A încleia, a impregna cu clei, cu lac. [< fr. encoller].
(Dicţionar de neologisme)

ANCOLÁRE s.f. (franţuzism) Acţiunea de a ancola şi rezultatul ei; încleiere; ancolaj. [< ancola].
(Dicţionar de neologisme)

ANCOLÁ vb. tr. a încleia. (< fr. encoller)
(Marele dicţionar de neologisme)

ancolá vb., ind. prez. 3 ancoleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ancoláre s. f., g.-d. art. ancolării; pl. ancolări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ANCOLÁ vb. v. încleia.
(Dicţionar de sinonime)

ANCOLÁRE s. v. încleiere.
(Dicţionar de sinonime)