ancorare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ANCORÁ, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) fixa. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANCORÁRE, ancorări, s.f. Acţiunea de a (se) ancora; ancoraj (1). – V. ancora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ANCOR//Á ~éz 1. intranz. 1) (despre persoane) A scufunda ancora pentru a opri nava din deplasare; a arunca ancora. 2) (despre nave sau corpuri plutitoare) A imobiliza cu ajutorul unei ancore. 3) fig. A ajunge definitiv (undeva). 2. tranz. (sisteme tehnice, elemente de construcţie) A fixa de pământ (sau de alt sistem tehnic) un element de construcţie. /Din ancoră
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANCORÁ vb. I. 1. intr. A scufunda ancora în apă pentru a fixa o navă care staţionează; (p. ext.) a se opri din plutire. 2. tr. A lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) fixa pe o bază solidă. [< it. ancorare].
(Dicţionar de neologisme)

ANCORÁRE s.f. Acţiunea de a ancora şi rezultatul ei; ancoraj. [< ancora].
(Dicţionar de neologisme)

ANCORÁ vb. I. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1). II. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate. III. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă. (< it. ancorare)
(Marele dicţionar de neologisme)

ancorá vb., ind. prez. 1 sg. ancoréz, 3 sg. şi pl. ancoreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ancoráre s. f., g.-d. art. ancorării; pl. ancorări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ANCORÁRE s. (TEHN., MAR.) ancoraj. (~ unei nave.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: an anc anco ancor ancora

Cuvinte se termină cu literele: re are rare orare corare