ancrasa
[Conjugare]
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. şi refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurităţi (zgură, ulei, rugină etc.) care împiedică buna funcţionare. – Din fr. encrasser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ANCRAS//Á pers. 3 ~eáză intranz. A se încărca cu reziduuri, cu praf etc. care împiedică funcţionarea normală. /<fr. encarsser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ANCRASÁ vb. I tr., refl. A (se) umple de grăsime, a deveni sau a face să devină gras; a (se) murdări. [< fr. encrasser].
(Dicţionar de neologisme)
ANCRASÁ vb. refl. 1. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcţionarea normală. 2. (despre un tipar) a se îmbâcsi. (< fr. encrasser)
(Marele dicţionar de neologisme)
ancrasá vb., ind. prez. 3 sg. ancraseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ANCRAS//Á pers. 3 ~eáză intranz. A se încărca cu reziduuri, cu praf etc. care împiedică funcţionarea normală. /<fr. encarsser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ANCRASÁ vb. refl. 1. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcţionarea normală. 2. (despre un tipar) a se îmbâcsi. (< fr. encrasser)
(Marele dicţionar de neologisme)
ancrasá vb., ind. prez. 3 sg. ancraseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)