ancrasare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. şi refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurităţi (zgură, ulei, rugină etc.) care împiedică buna funcţionare. – Din fr. encrasser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANCRASÁRE, ancrasări, s.f. Depunere de praf şi de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcţionarea lor normală. – V. ancrasa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ANCRAS//Á pers. 3 ~eáză intranz. A se încărca cu reziduuri, cu praf etc. care împiedică funcţionarea normală. /<fr. encarsser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANCRAS//ÁRE ~ări f. Depunere de praf, de ulei ars şi de alte impurităţi pe detaliile unui sistem tehnic, împiedicând funcţionarea lui normală. /v. a ancrasa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANCRASÁ vb. I tr., refl. A (se) umple de grăsime, a deveni sau a face să devină gras; a (se) murdări. [< fr. encrasser].
(Dicţionar de neologisme)

ANCRASÁRE s.f. Depunere de praf de cărbune, de ulei ars etc. pe electrozii unei bujii, împiedicând astfel funcţionarea ei. [< ancrasa].
(Dicţionar de neologisme)

ANCRASÁ vb. refl. 1. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcţionarea normală. 2. (despre un tipar) a se îmbâcsi. (< fr. encrasser)
(Marele dicţionar de neologisme)

ancrasá vb., ind. prez. 3 sg. ancraseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ancrasáre s. f., g.-d. art. ancrasării; pl. ancrasări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: an anc ancr ancra ancras

Cuvinte se termină cu literele: re are sare asare rasare