anexă dex - definiţie, sinonime, conjugare
ANÉX, -Ă, anecşi, -xe, adj. Ataşat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a ataşa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violenţă, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANÉXĂ, anexe, s.f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămureşte un text. 2. (Anat.) Ţesut, formaţie sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcţii comune. ♢ Anexe embrionare = formaţii temporare ale embrionului, la reptile, păsări şi mamifere, având rol de protecţie şi de asigurare a nutriţiei, respiraţiei şi excreţiei. – Din fr. annexe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANÉ//X ~xă (~cşi, ~xe) Care ţine de anexă; propriu anexei. /<fr. annexe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ANEX//Á ~éz tranz. 1) A alătura în calitate de anexă. 2) fig. (teritorii străine, ţări) A alipi cu forţa. /<fr. annexer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANÉX//Ă ~e f. Element secundar alăturat la un lucru principal în vederea completării; adaos; supliment. /<fr. annexe, lat. annexus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANÉX, -Ă adj. Alăturat unui lucru (principal). [Pl. -ecşi, -exe. / < fr. annexe, cf. lat. annexus – ataşat].
(Dicţionar de neologisme)

ANEXÁ vb. I. tr. A alătura, a alipi, a adăuga (la ceva). ♦ A încorpora unui stat (prin mijloace violente) o ţară, un teritoriu străin etc. [< fr. annexer].
(Dicţionar de neologisme)

ANÉXĂ s.f. Ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de un lucru de care depinde; adaos. ♦ Material de completare la un text, pe care îl întregeşte sau îl lămureşte. [< fr. annexe, cf. lat. annexus – legat].
(Dicţionar de neologisme)

ANÉX, -Ă adj. alăturat unui lucru (principal); alăturat. (< fr. annexe, lat. annexus)
(Marele dicţionar de neologisme)

ANEXÁ vb. tr. 1. a alătura, a alipi, a adăuga. 2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin. (< fr. annexer)
(Marele dicţionar de neologisme)

ANÉXĂ s. f. 1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos. 2. (anat.) ţesut, formaţie, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcţii comune. 3. material documentar alăturat unui text. (< fr. annexe)
(Marele dicţionar de neologisme)

anéx adj. m., pl. anécşi; f. sg. anéxă, pl. anéxe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

anexá vb., ind. prez. 1 sg. anexéz, 3 sg. şi pl. anexeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

anéxă s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ANÉX adj. 1. v. auxiliar. 2. v. anexat.
(Dicţionar de sinonime)

ANEXÁ vb. 1. a (se) alătura, a (se) ataşa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a ataşa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.)
(Dicţionar de sinonime)

ANÉXĂ s. v. adaos.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: an ane anex

Cuvinte se termină cu literele: xa exa nexa