anexare

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a ataşa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violenţă, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANEXÁRE, anexari, s.f. Acţiunea de a anexa; anexiune. – V. anexa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ANEX//Á ~éz tranz. 1) A alătura în calitate de anexă. 2) fig. (teritorii străine, ţări) A alipi cu forţa. /<fr. annexer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANEXÁ vb. I. tr. A alătura, a alipi, a adăuga (la ceva). ♦ A încorpora unui stat (prin mijloace violente) o ţară, un teritoriu străin etc. [< fr. annexer].
(Dicţionar de neologisme)

ANEXÁRE s.f. Acţiunea de a anexa; anexiune. [< anexa].
(Dicţionar de neologisme)

ANEXÁ vb. tr. 1. a alătura, a alipi, a adăuga. 2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin. (< fr. annexer)
(Marele dicţionar de neologisme)

anexá vb., ind. prez. 1 sg. anexéz, 3 sg. şi pl. anexeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

anexáre s. f., g.-d. art. anexării; pl. anexări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ANEXÁ vb. 1. a (se) alătura, a (se) ataşa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a ataşa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.)
(Dicţionar de sinonime)

ANEXÁRE s. alipire, anexiune, încorporare. (~ unui teritoriu străin.)
(Dicţionar de sinonime)