aninare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăţa (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANINÁRE s.f. Acţiunea de a (se) anina. – V. anina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ANINÁ anín tranz. 1) (obiecte) A prinde în sau de ceva, lăsând să atârne liber în jos; a agăţa; a suspenda; a spânzura; a atârna. ~ geanta în cui. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, ţesături etc.) A prinde întâmplător într-un obiect ascuţit, rupând sau găurind; a agăţa; a prinde. 3) fig. (persoane) A deranja căutând motiv de ceartă. /<lat. anninare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ANINÁ mă anín intranz. (despre fiinţe) A se apuca strâns (cu mâinile, cu ghearele sau cu labele); a se agăţa; a se prinde. /<lat. anninare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

aniná (anín, aninát), vb. – 1. A agăţa. – 2. a apuca, a (se) prinde de ceva. Lat. *annināre „a legăna”, de la *ninna „leagăn” (Puşcariu 81; REW 5817; DAR); cf. nineri şi nani, şi it. ninna-nanna „nani-nani!”, alb. ninuljë „leagăn”, engad. niner „a legăna”, prov. nina „a dormi”. Transformarea semantică pare a se explica prin faptul că anina indică acţiunea de a agăţa un obiect fără a-l fixa, de a-l atîrna liber, astfel încît prin simplul fapt că este suspendat se mişcă şi se balansează – aceasta fiind principala diferenţă între anina „a atîrna” şi acăţa „a suspenda fixînd”. După Puşcariu, schimbarea se explică prin confuzia termenului care indică acţiunea de a lega leagănul, cu cel care indica acţiunea de a lega sau atîrna în general. Pascu, Beiträge, 11, propune ca etimon lat. *allevinare, contaminat cu levare. – Der. aninăcios, adj. (care atîrnă); aninătoare, s.f. (loc fără ieşire, ultimul refugiu al cerbului vînat; agăţătoare, gaică).
(Dicţionarul etimologic român)

ANINA 1. Munţii Aninei, masiv muntos calcaros în M-ţii Banatului, între văile Caraşului la N şi Nerei la S. Forme carstice specifice: lapiezuri, doline, uvale, chei, izbucuri, peşteri etc. Alt. max.: 1.160 m (vf. Leordiş). Zăcăminte de huilă. La poalele lor se află oraşele Anina şi Oraviţa. 2. Oraş în jud. Caraş-Severin; 11.703 loc. (1991). Expl. de huilă argile refractare şi şisturi bituminoase. Termocentrală (990 MW); cocserie; fabrică de mobilă şi cherestea; întreprinderi de panificaţie. Centru turistic. Declarat oraş în 1952. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

aniná vb., ind. prez. 1 sg. anín, 3 sg. şi pl. anínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

anináre s. f., g.-d. art. aninării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ANINÁ vb. v. agăţa, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, ţine.
(Dicţionar de sinonime)

ANINÁRE s. v. agăţare, agăţat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurare, spânzurat, suspendare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A anina ≠ a se desprinde, a deznina
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: an ani anin anina aninar

Cuvinte se termină cu literele: re are nare inare ninare