aninat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăţa (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ANINÁ anín tranz. 1) (obiecte) A prinde în sau de ceva, lăsând să atârne liber în jos; a agăţa; a suspenda; a spânzura; a atârna. ~ geanta în cui. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, ţesături etc.) A prinde întâmplător într-un obiect ascuţit, rupând sau găurind; a agăţa; a prinde. 3) fig. (persoane) A deranja căutând motiv de ceartă. /<lat. anninare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ANINÁ mă anín intranz. (despre fiinţe) A se apuca strâns (cu mâinile, cu ghearele sau cu labele); a se agăţa; a se prinde. /<lat. anninare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

aniná (anín, aninát), vb. – 1. A agăţa. – 2. a apuca, a (se) prinde de ceva. Lat. *annināre „a legăna”, de la *ninna „leagăn” (Puşcariu 81; REW 5817; DAR); cf. nineri şi nani, şi it. ninna-nanna „nani-nani!”, alb. ninuljë „leagăn”, engad. niner „a legăna”, prov. nina „a dormi”. Transformarea semantică pare a se explica prin faptul că anina indică acţiunea de a agăţa un obiect fără a-l fixa, de a-l atîrna liber, astfel încît prin simplul fapt că este suspendat se mişcă şi se balansează – aceasta fiind principala diferenţă între anina „a atîrna” şi acăţa „a suspenda fixînd”. După Puşcariu, schimbarea se explică prin confuzia termenului care indică acţiunea de a lega leagănul, cu cel care indica acţiunea de a lega sau atîrna în general. Pascu, Beiträge, 11, propune ca etimon lat. *allevinare, contaminat cu levare. – Der. aninăcios, adj. (care atîrnă); aninătoare, s.f. (loc fără ieşire, ultimul refugiu al cerbului vînat; agăţătoare, gaică).
(Dicţionarul etimologic român)

ANINA 1. Munţii Aninei, masiv muntos calcaros în M-ţii Banatului, între văile Caraşului la N şi Nerei la S. Forme carstice specifice: lapiezuri, doline, uvale, chei, izbucuri, peşteri etc. Alt. max.: 1.160 m (vf. Leordiş). Zăcăminte de huilă. La poalele lor se află oraşele Anina şi Oraviţa. 2. Oraş în jud. Caraş-Severin; 11.703 loc. (1991). Expl. de huilă argile refractare şi şisturi bituminoase. Termocentrală (990 MW); cocserie; fabrică de mobilă şi cherestea; întreprinderi de panificaţie. Centru turistic. Declarat oraş în 1952. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

aniná vb., ind. prez. 1 sg. anín, 3 sg. şi pl. anínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ANINÁ vb. v. agăţa, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, ţine.
(Dicţionar de sinonime)

ANINÁT adj. v. agăţat, atârnat, spânzurat, suspendat.
(Dicţionar de sinonime)

ANINÁT s. v. agăţare, agăţat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurare, spânzurat, suspendare, suspendat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A anina ≠ a se desprinde, a deznina
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: an ani anin anina

Cuvinte se termină cu literele: at nat inat ninat