anofel
ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Ţânţar anofel = gen de ţânţari caracterizaţi prin poziţia lor oblică în timpul repausului şi ale căror femele înţeapă oamenii şi animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANOFÉL ~i adj. : Ţânţar ~ gen de ţânţar care transmite microbul malariei. /<fr. anophele
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ANOFÉL s.m. (Adesea adj.) Ţânţar care poartă microbul malariei. [< fr. anophèle, cf. gr. anopheles – dăunător].
(Dicţionar de neologisme)
ANOFÉL adj. ţânţar ~ = ţânţar a cărui femelă transmite microbul malariei. (< fr. anophèle, gr. anopheles)
(Marele dicţionar de neologisme)
anofél adj. m., pl. anoféli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANOFÉL ~i adj. : Ţânţar ~ gen de ţânţar care transmite microbul malariei. /<fr. anophele
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ANOFÉL adj. ţânţar ~ = ţânţar a cărui femelă transmite microbul malariei. (< fr. anophèle, gr. anopheles)
(Marele dicţionar de neologisme)
anofél adj. m., pl. anoféli
(Dicţionar ortografic al limbii române)