anomie dex - definiţie, sinonime, conjugare

anomie

ANOMÍE s.f. (Rar) Dezordine, dezorganizare (într-o societate dată); p. ext. haos. – Din fr. anomie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANOMÍE f. Stare a societăţii caracterizată prin lipsă de legi sau prin existenţa unor norme contradictorii care fac dificilă orientarea individului în colectivitate. /<fr. anomie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANOMÍE1 s.f. Lipsă a autorităţii sau a normelor referitoare la valorile morale; dezorganizare, lipsă de legi. [< fr. anomie, cf. gr. a – fără, nomos – lege].
(Dicţionar de neologisme)

ANOMÍE2 s.f. Neputinţa de a evoca nume de persoane, de localităţi etc. [< fr. anomie, cf. gr. an – fără, onoma – nume].
(Dicţionar de neologisme)

ANOMÍE2 s. f. neputinţa de a evoca nume de persoane, localităţi etc. (< fr. anomie)
(Marele dicţionar de neologisme)

ANOMÍE1 s. f. stare de dezorganizare a societăţii, caracterizată prin lipsa de legi, de norme. (< fr. anomie)
(Marele dicţionar de neologisme)

anomíe s. f., art. anomía, g.-d. art. anomíei; pl. anomíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: an ano anom anomi

Cuvinte se termină cu literele: ie mie omie nomie