anoxemie

ANOXEMÍE s.f. (Rar) Lipsă a unei bune oxigenări a sângelui. – Din fr. anoxémie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANOXEMÍE s.f. (Biol.) Lipsă a unei bune oxigenări a sângelui. [Gen. -iei. / < fr. anoxémie, cf. gr. an – fără, oxys – viu, haima – sânge].
(Dicţionar de neologisme)

ANOXEMÍE s. f. oxigenare insuficientă a organismului. (< fr. anoxémie)
(Marele dicţionar de neologisme)

!anoxemíe (a-no-/an-o-) s. f., art. anoxemía, g.-d. anoxemíi, art. anoxemíei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

anoxemíe s. f. (sil. mf. an-), art. anoxemía, g.-d. anoxemíi, art. anoxemíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)