ansamblu
[Sinonime]
ANSÁMBLU, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelaşi gen); totalitate. ♢ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ♢ Loc. adv. În ansamblu = în esenţă, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artişti. 3. Compoziţie muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANSÁMBLU ~ri n. 1) Unitate rezultată din suma părţilor componente; tot unitar; totalitate. ~ de măsuri. ♢ În ~ în general; în mare. 2) Colectiv artistic. ~ de estradă. /<fr. ensemble
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ANSÁMBLU s.n. 1. Unitate alcătuită din mai multe elemente izolate care aparţin aceluiaşi domeniu; totalitate. ♢ De ansamblu = general, unitar; în ansamblu = în general, în linii mari. 2. Colectiv, trupă de artişti. ♦ Formaţie muzicală compusă dintr-o orchestră cu un număr variabil de membri şi solişti sau cor. [Pl. -uri, -le. / < fr. ensemble].
(Dicţionar de neologisme)
ANSÁMBLU s. n. 1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate. 2. colectiv artistic al unui teatru. 3. grup de muzicieni care cântă împreună; formaţie (4). ♢ piesă muzicală pentru o astfel de formaţie. (< fr. ensemble)
(Marele dicţionar de neologisme)
!ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámblúri/(tehn.) ansámble
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámbluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ANSÁMBLU s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formaţie, trupă. (~ artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistică.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANSÁMBLU ~ri n. 1) Unitate rezultată din suma părţilor componente; tot unitar; totalitate. ~ de măsuri. ♢ În ~ în general; în mare. 2) Colectiv artistic. ~ de estradă. /<fr. ensemble
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ANSÁMBLU s. n. 1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate. 2. colectiv artistic al unui teatru. 3. grup de muzicieni care cântă împreună; formaţie (4). ♢ piesă muzicală pentru o astfel de formaţie. (< fr. ensemble)
(Marele dicţionar de neologisme)
!ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámblúri/(tehn.) ansámble
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámbluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ANSÁMBLU s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formaţie, trupă. (~ artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistică.
(Dicţionar de sinonime)