antagonist dex - definiţie, sinonime, conjugare

antagonist

[Sinonime]
ANTAGONÍST, -Ă, antagonişti, -ste, adj. Care se află în antagonism (unul faţă de altul); antagonic. ♢ Contradicţie antagonistă = contradicţie antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTAGONÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) 1) Care ţine de antagonism; propriu antagonismului. 2) Care acţionează în sens opus. Muşchi ~şti. /<fr. antagoniste, lat. antagonista, antagonistus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANTAGONÍST, -Ă adj. Care este opus ireductibil, în antagonism; rival, inamic; antagonic. ♢ Contradicţie antagonistă = tip de contradicţie specific orânduirilor bazate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie, constând în opoziţia de interese fundamentale dintre clasele orânduirii respective (sau uneori, în sânul clasei dominante, dintre anumite grupe şi fracţiuni ale ei). [< fr. antagoniste, cf. rus. antagonist, lat. antagonista < gr. anti – contra, agon – luptă].
(Dicţionar de neologisme)

ANTAGONÍST, -Ă I. adj. antagonic. II. adj., s. n. (substanţă, agent, muşchi) care împiedică efectele agonistului2 (II). (< fr. antagoniste, lat. antagonista, gr. antagonistes)
(Marele dicţionar de neologisme)

antagoníst adj. m., pl. antagoníşti; f. sg. antagonístă, pl. antagoníste
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ANTAGONÍST adj. antagonic, opus, potrivnic. (Interese ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Antagonistneantagonist
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: an ant anta antag antago

Cuvinte se termină cu literele: st ist nist onist gonist