antamá vb. tr. A începe, a deschide (o discuţie, un proces etc.). (< fr. entamer)
(Marele dicţionar de neologisme)
ANTAMÁRE, antamắri, s.f. Acţiunea de a antama şi rezultatul ei. – V. antama.
(Alte dicţionare)
antama, antamez v.t. (pub.) a aranja, a pune la cale (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
antamáre s. f., g.-d. art. antamării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
antamá vb., ind. prez. 3 sg. antameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
ANTAMÁRE, antamắri, s.f. Acţiunea de a antama şi rezultatul ei. – V. antama.
(Alte dicţionare)
(Alte dicţionare)
antamáre s. f., g.-d. art. antamării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
antamá vb., ind. prez. 3 sg. antameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)