ante dex - definiţie, sinonime, conjugare

ante

antă ante
ÁNTĂ, ante, s.f. Element de construcţie decorativ şi de întărire situat la colţurile unui edificiu. – Din fr. ante.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTE- Element de compunere care înseamnă „înainte”, „în faţă”, „anterior” şi care serveşte la formarea unor substantive, adjective şi verbe. – Din lat. ante.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ante- – Pref. neol., din lat. ante; intră în compunerea anumitor cuvinte în care traduce fr. avant-: antebraţ, s.n.; antegardă, s.f. (înv., avangardă), astăzi înlocuit prin avantgardă; antetren, s.n. Cf. anti-.
(Dicţionarul etimologic român)

ÁNTĂ s.f. (Arhit.) Pilastru pătrat care prelungeşte zidurile laterale ale unui edificiu. [< fr. ante].
(Dicţionar de neologisme)

ANTE- Element prim de compunere savantă, însemnând „înainte”. [< lat. ante].
(Dicţionar de neologisme)

ÁNTĂ s. f. pilastru pătrat care prelungeşte zidurile laterale ale unui edificiu. (< fr. ante)
(Marele dicţionar de neologisme)

ANTE- pref. „anterior” (spaţial şi temporal). (< fr. anté-, cf. lat. ante)
(Marele dicţionar de neologisme)

ante merídiem loc. adv. (sil. -di-em); abr. a.m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ántă s. f., pl. ánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: an ant

Cuvinte se termină cu literele: te nte