antecedenţă

ANTECEDÉNŢĂ, antecedenţe, s.f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu îşi păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferinţă. – Din fr. antécédence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTECEDÉNŢĂ s.f. 1. (Liv.) Precădere, preferinţă. 2. (Geogr.) Fenomen prin care un curs de apă îşi menţine traseul său general preexistent deformărilor tectonice. [Cf. fr. antécédence].
(Dicţionar de neologisme)

ANTECEDÉNŢĂ s. f. 1. faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. fenomen prin care un curs de apă îşi menţine traseul, preexistent deformărilor tectonice. (< fr. antécédence)
(Marele dicţionar de neologisme)

antecedénţă s. f., g.-d. art. antecedénţei; pl. antecedénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ANTECEDÉNŢĂ s. v. prioritate.
(Dicţionar de sinonime)