antepunere
ANTEPÚNERE s.f. Acţiunea de a antepune. [< antepune].
(Dicţionar de neologisme)
ANTEPÚNERE s. f. antepoziţie (1), procliză. (< antepune)
(Marele dicţionar de neologisme)
antepúnere s. f. → punere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ANTEPÚNERE s. f. antepoziţie (1), procliză. (< antepune)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)