antevorbitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTEVORBITÓR ~i m. Persoană care a vorbit la o adunare înaintea altor persoane. /ante- + vorbitor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s.m. şi f. Persoană care vorbeşte într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. [< ante- + vorbitor, după germ. Vorredner].
(Dicţionar de neologisme)

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s. m. f. vorbitor care precedă într-o adunare alt vorbitor. (după germ. Vorredner)
(Marele dicţionar de neologisme)

antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

antevorbitoáre s. f., g.-d. art. antevorbitoárei; pl. antevorbitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ANTEVORBITÓR s. preopinent.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: an ant ante antev antevo

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare