antichitatea dex - definiţie, sinonime, conjugare
ANTICHITÁTE, (2) antichităţi, s.f. 1. Epocă a civilizaţiei vechi, în special a celei greco-romane; vechime. 2. (Mai ales la pl.) Obiect antic, monument vechi, rămăşiţă istorică. [Var.: (înv.) anticitáte s.f.] – Din fr. antiquité, lat. antiquitas, -atis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTICHIT//ÁTE ~ăţi f. 1) la sing. Epocă a vechilor civilizaţii, în special a celei greco-romane. 2) la pl. Obiecte antice. Muzeu de ~ăţi. [G.-D. antichităţii] /<fr. antiquité, lat. antiquitas, ~atis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANTICHITÁTE s.f. 1. Epocă îndepărtată a istoriei în care s-au dezvoltat vechile civilizaţii, în special cele greco-romane. ♦ Vechime. 2. Obiect, monument vechi rămas dintr-o epocă istorică îndepărtată. [Var. anticvitate s.f. / cf. fr. antiquité, it. antichità, lat. antiquitas].
(Dicţionar de neologisme)

ANTICHITÁTE s. f. 1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizaţii. ♢ vechime. 2. (pl.) obiecte ale vieţii materiale (vase, medalii, arme etc.) păstrate din antichitate (1), sau vechi şi valoroase. (< fr. antiquité, lat. antiquitas)
(Marele dicţionar de neologisme)

antichitáte (obiect) s. f., g.-d. art. antichitắţii; pl. antichitắţi
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

Antichitátea (epoca) s. f., g.-d. Antichitắţii
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

antichitáte s. f., g.-d. art. antichităţii; (obiecte) pl. antichităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ANTICHITÁTE s. vechime, (înv.) străvechime, vechie. (Vestigii din ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: an ant anti antic antich

Cuvinte se termină cu literele: ea tea atea tatea itatea