ANTICĂRÍE, anticării s.f. Anticariat. – Anticar2 + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANTICÁRIE adj. inv. (despre substanţe) care combate cariile dentare. (după engl. anticarious)
(Marele dicţionar de neologisme)
anticăríe s. f., art. anticăría, g.-d. art. anticăríei; pl. anticăríi, art. anticăríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
anticárie adj. f., pl. anticárii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ANTICĂRÍE s. v. anticariat.
(Dicţionar de sinonime)
ANTICÁRIU adj. v. arheologic.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANTICÁRIE adj. inv. (despre substanţe) care combate cariile dentare. (după engl. anticarious)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
anticárie adj. f., pl. anticárii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ANTICĂRÍE s. v. anticariat.
(Dicţionar de sinonime)
ANTICÁRIU adj. v. arheologic.
(Dicţionar de sinonime)