antifon dex - definiţie, sinonime, conjugare

antifon

ANTIFÓN1, antifoane, s.n. Versete sau parafrazări din psalmi care sunt repetate de două coruri sau de două voci, ca şi cum şi-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri, la slujba bisericească. – Din sl. antifonŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTIFÓN2, antifoane, s.n. Mic corp plastic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomote intense. – Din fr. antiphone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTIF//ÓN ~oáne n. Obiect plastic mic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. /<fr. antiphone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

antifón (antifoáne), s.n. – Cîntare repetată pe două coruri, la slujba bisericească. Ngr. ἀντίφωνον, în parte prin sl. antifonŭ (Murnu 5). Sec. XVII. – Der. antifonar, s.n. (carte care cuprinde antifoane).
(Dicţionarul etimologic român)

ANTIFÓN s.n. Corp plastic, de dimensiuni reduse, care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. [< fr. antiphone, cf. lat. anti – contra, gr. phone – sunet].
(Dicţionar de neologisme)

ANTIFÓN s. n. mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. (< fr. antiphone)
(Marele dicţionar de neologisme)

ANTIFÓN3, antifoane, s.n. 1. Material fonoabsorbant aplicat pe suprafeţele unui spaţiu închis cu scopul reducerii zgomotului venit din exterior; insonorizant. 2. Echipament de protecţia muncii destinat protejării auzului celor care îl poartă. – Din pref. anti- + suf. -fon.
(Alte dicţionare)

antifón (cântare religioasă, instrument care apără urechea de zgomote) s. n., pl. antifoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: an ant anti antif antifo

Cuvinte se termină cu literele: on fon ifon tifon ntifon