antimaterie
ANTIMATÉRIE s.f. Denumire dată unei substanţe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect şi însuşiri seamănă cu substanţa corpurilor din jur, dar, în situaţia în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (după fr. antimatière).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANTIMATÉRIE f. Substanţă ipotetică formată din antiparticule. [ G.-D. antimateriei; Sil. -ri-e] /<fr. antimatiere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ANTIMATÉRIE s.f. Substanţă ipotetică ale cărei elemente constitutive ar fi formate din antiparticule; antisubstanţă. [< fr. antimatière].
(Dicţionar de neologisme)
ANTIMATÉRIE s. f. materie ipotetică din antiparticule; antisubstanţă. (după fr. antimatière)
(Marele dicţionar de neologisme)
antimatérie s. f. (sil. -ri-e), art. antimatéria (sil. -ri-a), g.-d. art. antimatériei; pl. antimatérii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANTIMATÉRIE f. Substanţă ipotetică formată din antiparticule. [ G.-D. antimateriei; Sil. -ri-e] /<fr. antimatiere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ANTIMATÉRIE s. f. materie ipotetică din antiparticule; antisubstanţă. (după fr. antimatière)
(Marele dicţionar de neologisme)
antimatérie s. f. (sil. -ri-e), art. antimatéria (sil. -ri-a), g.-d. art. antimatériei; pl. antimatérii
(Dicţionar ortografic al limbii române)