antinomism
ANTINOMÍSM s.n. (Fil.) 1. Tendinţă de negare a legilor sau legităţii. 2. Diminuare a unor legi tradiţionale. [< germ. Antinomismus].
(Dicţionar de neologisme)
ANTINOMÍSM s. n. 1. tendinţă de negare a legilor sau legalităţii. 2. (teol.) doctrină care propovăduieşte, în numele supremaţiei graţiei, indiferenţa faţă de legi. (< fr. antinomisme, germ. Antinomismus)
(Marele dicţionar de neologisme)
antinomísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ANTINOMÍSM s. n. 1. tendinţă de negare a legilor sau legalităţii. 2. (teol.) doctrină care propovăduieşte, în numele supremaţiei graţiei, indiferenţa faţă de legi. (< fr. antinomisme, germ. Antinomismus)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)