antirezonanță dex - definiţie, sinonime, conjugare

antirezonanță

antirezonant antirezonanţă
ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanţi, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanţă. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTIREZONÁNŢĂ, antirezonţe, s.f. (Fiz.) Stare de vibraţie opusă rezonanţei. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTIREZONÁNT, -Ă adj. (Despre circuite) Care prezintă antirezonanţă. [< fr. antirésonnant].
(Dicţionar de neologisme)

ANTIREZONÁNŢĂ s.f. Fenomen de radiere minimă a curentului într-un circuit, tensiunea de intrare menţinându-se constantă. [< fr. antirésonance].
(Dicţionar de neologisme)

ANTIREZONÁNT, -Ă adj. care prezintă antirezonanţă. (< fr. antirésonnant, engl. antiresonant)
(Marele dicţionar de neologisme)

ANTIREZONÁNŢĂ s. f. stare de vibraţie opusă rezonanţei. (< fr. antirésonance, engl. antiresonance)
(Marele dicţionar de neologisme)

antirezonánt adj. → rezonant
(Dicţionar ortografic al limbii române)

antirezonánţă s. f. → rezonanţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: an ant anti antir antire

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta nanta onanta