antispast
ANTISPÁST s.n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANTISPÁST s.n. Picior de vers de patru silabe, care are două silabe lungi între două silabe scurte. [Cf. fr. antispaste, lat. antispastus, gr. antispastos].
(Dicţionar de neologisme)
ANTISPÁST s. n. picior de vers antic format dintr-un iamb şi un troheu. (< fr. antispaste, lat. antispastus)
(Marele dicţionar de neologisme)
antispást s. n. (sil. mf. -spast), pl. antispáste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANTISPÁST s.n. Picior de vers de patru silabe, care are două silabe lungi între două silabe scurte. [Cf. fr. antispaste, lat. antispastus, gr. antispastos].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
antispást s. n. (sil. mf. -spast), pl. antispáste
(Dicţionar ortografic al limbii române)