antiteză dex - definiţie, sinonime, conjugare

antiteză

[Sinonime]
ANTITÉZĂ, antiteze, s.f. 1. Opoziţie dialectică între două fenomene, idei, judecăţi etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziţia dintre două idei, fenomene, situaţii, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief. 2. (Fil.) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din fr. antithèse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTITÉZ//Ă ~e f. 1) Opoziţie între două sau mai multe idei, noţiuni, acţiuni; contrast. 2) log. Judecată opusă tezei. 3) Figură de stil bazată pe contrastul dintre două cuvinte, noţiuni, personaje. 4) (în filozofia lui Hegel) A doua etapă a triadei. /<lat. antithesis, fr. antithese
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANTITÉZĂ s.f. 1. Opoziţie între două idei, între două noţiuni, între două teze. 2. Figură de stil bazată pe contrastul dintre două idei care se pun în relief una pe cealaltă. 3. Judecată opusă unei alte judecăţi, numită teză. ♦ (În filozofia lui Hegel) A doua etapă a triadei; negaţie, opoziţie. [< fr. antithèse, cf. lat., gr. antithesis – opoziţie].
(Dicţionar de neologisme)

ANTITÉZĂ s. f. 1. opoziţie dialectică între două fenomene, idei, judecăţi. 2. figură de stil care exprimă opoziţia dintre două idei, fenomene, situaţii, personaje etc. puse reciproc în lumină. 3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusă tezei. (< fr. antithèse, gr. antithesis)
(Marele dicţionar de neologisme)

antitéză s. f. → teză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ANTITÉZĂ s. opoziţie. (Relaţii de ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: an ant anti antit antite

Cuvinte se termină cu literele: za eza teza iteza titeza