antonim dex - definiţie, sinonime, conjugare

antonim

ANTONÍM, antonime, s.n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTONÍM ~e n. lingv. Cuvânt cu sens opus al altui cuvânt. /<fr. antonyme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANTONÍM s.n. (Lingv.) Cuvânt cu sensul opus altui cuvânt corelativ. ♦ Joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia indicat sau care reiese dintr-o definiţie. [Pl. -me. / fr. antonyme, cf. anti – contra, gr. onyma – nume].
(Dicţionar de neologisme)

ANTONÍM s. n. 1. cuvânt cu sens opus altui cuvânt. 2. joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia, indicat sau care reiese dintr-o definiţie. (< fr. antonyme)
(Marele dicţionar de neologisme)

antoním s. n., pl. antoníme
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: an ant anto anton antoni

Cuvinte se termină cu literele: im nim onim tonim ntonim