antonimie

ANTONIMÍE, antonimii, s.f. Raport dintre două antonime. – Din fr. antonymie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTONIMÍ//E ~i f. Corelaţie între două cuvinte cu sens opus. [G.-D. antonimiei] /<fr. antonymie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANTONIMÍE s.f. Corelaţie între două cuvinte cu sens opus. [Gen. -iei. / < fr. antonymie].
(Dicţionar de neologisme)

ANTONIMÍE s. f. corelaţie între două cuvinte antonime (1). (< fr. antonymie)
(Marele dicţionar de neologisme)

antonimíe s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)