antrepozita
[Conjugare]
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
(Dicţionar de neologisme)
antrepozitá vb., ind. prez. 1 sg. antrepozitéz, 3 sg. şi pl. antrepoziteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
antrepozitá vb., ind. prez. 1 sg. antrepozitéz, 3 sg. şi pl. antrepoziteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)