antropocentrism
ANTROPOCENTRÍSM s.n. Concepţie filozofică potrivit căreia omul este centrul şi scopul universului. – Din fr. anthropocentrisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANTROPOCENTRÍSM n. Concepţie filozofică idealistă potrivit căreia omul este centrul şi scopul universului. [Sil. an-tro-] /<fr. anthropocentrisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ANTROPOCENTRÍSM s.n. Concepţie idealistă potrivit căreia omul este raţiunea de a fi a universului, scopul acestuia. [< fr. anthropocentrisme, cf. gr. anthropos – om, lat. centrum – centru].
(Dicţionar de neologisme)
ANTROPOCENTRÍSM s. n. concepţie potrivit căreia omul este raţiunea de a fi a universului. (< fr. anthropocentrisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
antropocentrísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANTROPOCENTRÍSM n. Concepţie filozofică idealistă potrivit căreia omul este centrul şi scopul universului. [Sil. an-tro-] /<fr. anthropocentrisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ANTROPOCENTRÍSM s. n. concepţie potrivit căreia omul este raţiunea de a fi a universului. (< fr. anthropocentrisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
antropocentrísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)