antropolatru

ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. şi f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră şi divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].
(Dicţionar de neologisme)

ANTROPOLÁTRU, -Ă s. m. f. 1. cel care divinizează omul. 2. cel care adoră o divinitate reprezentată în forme umane. (< fr. anthropolâtre)
(Marele dicţionar de neologisme)

antropolátru s. m., pl. antropolátri
(Dicţionar ortografic al limbii române)