antropomorf

ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n.pl.) Grup de maimuţe, asemănătoare cu omul. 2. Care aparţine antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. S.n. Obiect de artă sau reprezentare decorativă cu formă de fiinţă omenească. – Din fr. anthropomorphe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTROPOMÓRF¹ ~ă (~i, ~e) 1) (despre maimuţe) Care este asemănător cu omul; antropoid. 2) Care ţine de antropomorfism; propriu antropomorfismului. 3) (despre obiecte de artă) Care are formă de fiinţă omenească. /<fr. anthropomorphe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANTROPOMÓRF² ~e n. 1) la pl. Specie de maimuţe superioare, lipsite de coadă, care se aseamănă cu omul (reprezentanţi: gibonul, urangutanul, cimpanzeul, gorila); antropoid. 2) Maimuţă din această specie. /<fr. anthropomorphe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANTROPOMÓRF, -Ă adj. 1. Asemănător (ca formă) cu omul; antropoid. 2. Referitor la antropomorfism. 3. (Despre un obiect de artă sau reprezentare decorativă) În forma figurii umane. // s.f.pl. (antropomorfe) Antropoide; antropomorfide. [< fr. anthropomorphe, cf. gr. anthropos – om, morphe – formă].
(Dicţionar de neologisme)

ANTROPOMÓRF, -Ă I. adj. 1. asemănător (ca formă) cu omul; antropoid (I). 2. referitor la antropomorfism. 3. care reprezintă figura umană; antropomorfic. II. s. n.pl. antropoide. (< fr. anthropomorphe)
(Marele dicţionar de neologisme)

ANTROPOMÓRFE s.n.pl. v. antropomorf (3) [în DN].
(Alte dicţionare)

antropomórf adj. m., pl. antropomórfi; f. sg. antropomórfă, pl. antropomórfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

antropomórf s. n., pl. antropomórfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ANTROPOMÓRF s., adj. v. antropoid.
(Dicţionar de sinonime)